IMPIETÁTE, impietăți, s. f. Lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; p. gener. atitudine jignitoare, lipsită de respect față de cineva sau de ceva care merită întreaga considerație; sacrilegiu. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. impiété, lat. impietas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IMPIETÁTE s. f. lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; (p. ext.) jignire adusă față de cineva sau de ceva care merită venerație. (< fr. impiété, lat. impietas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IMPIETÁTE s.f. Lipsă de pietate față de ceva considerat sfânt; (p. ext.) jignire adusă față de cineva sau de ceva care merită venerație; sacrilegiu. [Pron. -pi-e-. / cf. fr. impiété, lat. impietas].
Sursa: Dicționar de neologisme
*impietáte f. (lat. impíetas, -átis). Lipsă de pietate, nelegĭuire, dispreț de cele sfinte. Faptă nelegĭuită.
Sursa: Dicționaru limbii românești
impietáte (-pi-e-) s. f., g.-d. art. impietắții; (sacrilegii) pl. impietắțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită impietate f. lipsă de pietate, dispreț mai ales pentru cele religioase.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
IMPIETÁTE, impietăți, s. f. Lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; p. gener. atitudine jignitoare, lipsită de respect față de cineva sau de ceva care merită întreaga considerație; sacrilegiu. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. impiété, lat. impietas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)