pocăltire f. epilepsia cailor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POCÂLTÍRE s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se pocâlti. – V. pocâlti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
pocâltíre s.f. (înv. și reg.) 1. slăbire accentuată; istovit de foame. 2. epilepsia cailor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
pocâltíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pocâltíriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POCÂLTÍRE s. f. (înv. și reg.) Faptul de a se pocăiți. – V. pocâlti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
pocâltire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul pocâlti