PAVÁJ, pavaje, s. n. Faptul de a pava; (concr.) Îmbrăcăminte rutieră alcătuită din materiale în formă de blocuri, așezate pe un pat de nisip sau de mortar așternut pe fundația, pregătită în prealabil, a unui drum, a unei curți etc. – Din fr. pavage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PAVÁJ s.n. Acțiunea de a pava; (concr.) strat de piatră sau de alte materiale cu care se acoperă la suprafață o stradă, o șosea, o curte etc. [< fr. pavage].
Sursa: Dicționar de neologisme
PAVÁJ s. n. 1. acțiunea de a pava; strat de piatră sau alte materiale cu care se acoperă la suprafață o stradă, o curte etc. 2. (geol.) aglomerare de bolovani și lespezi pe suprafața unei formații detritice. (< fr. pavage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
paváj s. n., pl. pavájeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pavaj n. 1. acțiunea de a pava; 2. lucru făcut cu pietriș; 3. mod de pavare: pavaj cu mozaic (= fr. pavage).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PAVÁJ, pavaje, s. n. Faptul de a pava; (concr.) Îmbrăcăminte rutieră alcătuită din materiale în formă de blocuri, așezate pe un pat de nisip sau de mortar așternut pe fundația, pregătită în prealabil, a unui drum, a unei curți etc. – Din fr. pavage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)