PAPÍLĂ, papile, s. f. Mică proeminență (conică) a pielii, a unor mucoase sau a feței externe sau interne a unui organ. – Din lat. papilla, fr. papille.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PAPÍLĂ s.f. 1. Proeminență de pe suprafața dermei sau a unor mucoase, care dă pielii sensibilitate. 2. Mică protuberanță rigidă alungită de pe suprafața unor părți ale plantei. [< fr. papille, cf. lat. papilla].
Sursa: Dicționar de neologisme
PAPÍLĂ s. f. 1. proeminență de pe suprafața dermei sau a unor mucoase, cu diferite funcții (senzitive). 2. mică protuberanță rigidă alungită pe frunzele sau stigmatul plantelor. (< fr. papille, lat. papilla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*papílă f., pl. e (lat. papilla). Anat. Numele micilor unflăturĭ [!] ca niște mugurĭ care se formează supt [!] epidermă saŭ la suprafața unor mucoase pin [!] ramificațiunĭ nervoase vasculare care daŭ sensibilitate peliĭ: papilele linguale, papilele nervuluĭ optic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
papílă s. f., g.-d. art. papílei; pl. papíleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PAPÍLĂ, papile, s. f. Mică proeminență (conică) a pielii, a unor mucoase sau a feței externe sau interne a unui organ. – Din lat. papilla, fr. papille.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)