ORTOPTÉR, ortoptere, s. n. 1. (La pl.) Ordin de insecte cu aripile anterioare pergamentoase, cu cele posterioare late și membranoase, pliate în sensul lungimii, și cu picioarele posterioare lungi, adaptate pentru sărit (Orthoptera); (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. ♦ (Adjectival) Care are însușirile insectei descrise mai sus. 2. (Aeron.) Ornitopter. – Din fr. orthoptère.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ORTOPTÉR s.n. Avion cu aripi drepte. [< fr. orthoptère, cf. gr. orthos – drept, pteron – aripă].
Sursa: Dicționar de neologisme
ORTOPTÉR s. n. avion cu aripi drepte. (< fr. orthoptère)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*ortoptér, -ă adj. (vgr. orthós, drept, și pterón, aripă). Zool. Care are aripile anterioare încrucișate una peste alta, ĭar pe cele posterioare plecate în direcțiunea lungimiĭ. S. n., pl. e. Insect [!] care are aripile așa, ca: lăcusta.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!ortoptér (-top-ter/-to-pter) s. n., pl. ortoptéreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită