OREÁDĂ, oreade, s. f. Nimfă din mitologia greco-romană, care locuia prin munți și prin peșteri. [Pr.: -re-a-] – Din fr. oréade.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a OREÁDĂ s.f. (Mit.) Divinitate, nimfă a munților. [Pron. -re-a-. / < fr. oréade, cf. lat. oreas, gr. oreais < oros – munte].
Sursa: Dicționar de neologisme
OREÁDĂ RE-A-/ s. f. (mit.) nimfă a munților și peșterilor. (< fr. oréade)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*oreádă (ea 2 sil.) f., pl. e (vgr. oreiás, -ádos, d. óros, munte; lat. oréas, oréadis). Mit. Zînă de munte.
Sursa: Dicționaru limbii românești
oreádă (-re-a-) s. f., g.-d. art. oreádei; pl. oreádeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită oreadă f. Mit. nimfă de munți.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a