ORCICÁR, orcicare, s. n. Ochiul sau lațul ștreangului de la ham, care se prinde de orcic. – Orcic + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a orcicár s. n., pl. orcicáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
orcicar n. lațul sau ochiul ștreangului (la hamul calului).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a