OLTÁR, oltare, s. n. (Înv. și pop.) Altar. – Din sl. olŭtari.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a oltár, V. altar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
oltár (înv., pop.) s. n., pl. oltáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită oltar n. forma bisericească și populară pentru altar; fig. să mai vărs o lacrimă p’al inima-ți oltar GR. AL. [Slav. OLTARŬ (din lat. ALTARE)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a