ODAGÁCI s. m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, săpunariță (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbuști exotici, cu ramuri brune și păroase, cu frunze ovale, a căror scoarță aromatică se întrebuințează în medicină (Croton). ♦ Scoarța acestor arbuști, care răspândește (prin ardere) un miros plăcut; p. ext. substanță aromatică, parfum extrase din această scoarță. [Var.: odogáci s. m.] – Din tc. ödağacı.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a odagáci s.n. (reg., înv.) 1. substanță aromatică (prin ardere). 2. lemn pentru mătănii. 3. săpunel.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
odagáci s. m. – 1. Aloe (Croton eluteria). – 2. Săpunariță (Saponaria officinalis). – Var. odogaci, rar udagaci. Tc. öd agaci (Șeineanu, II, 276; Roesler 500; Lokotsch 1585).Sursa: Dicționarul etimologic român odagácĭ, V. odogacĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!odagáci s. m., (arbuști) pl. odagáciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ODAGÁCI, odagaci, s. m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, săpunariță (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbuști exotici, cu ramuri brune și păroase, cu frunze ovale, a căror scoarță aromatică se folosește în medicină (Croton). ♦ Scoarța acestor arbuști, care răspândește (prin ardere) un miros plăcut; p. ext. substanță aromatică, parfum extrase din această scoarță. [Var.: odogáci s. m.] – Din tc. ödağaci.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)