OCTAÉDRU, octaedre, s. n. Poliedru cu opt fețe. – Din fr. octaèdre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a OCTAÉDRU s.n. Poliedru cu opt fețe. [Pron. -ta-e-. / < fr. octaèdre, cf. lat. octaedros, gr. oktoedros].
Sursa: Dicționar de neologisme
OCTAÉDRU s. n. poliedru cu opt fețe. (< fr. octaèdre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*octaédru n., pl. e (vgr. oktáedros, d. októ, opt, și édra, ședere, scaun. V. poliedru, cat-edră). Geom. Corp solid cu opt fețe. – Rar m.
Sursa: Dicționaru limbii românești
octaédru (-e-dru) s. n., art. octaédrul; pl. octaédreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită octaedru n. Geom. corp solid cu opt fețe.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
OCTAÉDRU, octaedre, s. n. Poliedru cu opt fețe. – Din fr. octaèdre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)