OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a obositór, -oáre adj. Ostenitor: drum obositor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
obositór adj. m., pl. obositóri; f. sg. și pl. obositoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită obositor a. care obosește.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)