NI interj. 1. (Pop.) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă sau se gonesc unele animale. 2. (Reg.; exprimă ideea de uimire, de admirație) Uite, vezi. – Cf. magh. ne.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ni conj. – Nici. – Istr. ni. Sl. ni (Tiktin). Der. din lat. nec (Candrea-Dens., 1228) este îndoielnică. Sec. XVIII, azi rar.Sursa: Dicționarul etimologic român
Ni, simbol chimic pentru nichel.
Sursa: Dicționar enciclopedic
1) ni V. ne 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) ni conj. (vsl. ni). Nec. Cant. Ba... ba, cînd... cînd, aci... aci: ni pre unul, ni pre altul (Let. 2, 204).
Sursa: Dicționaru limbii românești
ni, (nin, ninca, ninga, ne, en), interj. – 1. (exprimă ideea de uimire sau îndemn) Uite!, vezi!, ia!, privește!: „Ni, drăguțu tău, tu fată” (Țiplea 1906: 459). „Când i fuji pân mălai / Eu oi zâce nită-uoa-i” (Ștețco 1990: 29). „Ninga caii, zice cătana” (Bilțiu 1990: 387). 2. (exprimă un îndemn la acțiune) Hai!, haide!, haidați!. „Nin, ieși, gazdă, până-n tindă” (Bilțiu 1996: 68). 3. (cuvânt prin care se atrage atenția) Ei!, Hei!. „En, pușcaș, măi Toderaș” (Memoria 2001: 103). – Din magh. ne (DEX).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
!ni1 interj.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ni2, ni-, -ni- pr. v. noiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ni ! int. cu care s’alungă câinii. [Onomatopee: ni i !].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NI interj. 1. (Pop.) Cuvânt cu care se îndeamnă ia mers, se cheamă sau se gonesc unele animale. 2. (Reg.; exprimă ideea de uimire, de admirație) Uite, vezi. – Cf. magh. n e.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
ni - Pronume, Genitiv-Dativ, plural, feminin - pentru cuvantul eu
ni - Pronume, Genitiv-Dativ, plural, masculin - pentru cuvantul eu