NEOECOLOGÍE s.f. Ramură a ecologiei care studiază ecosistemele actuale. [Pron. ne-o-e-, gen -iei. / et. incertă].
Sursa: Dicționar de neologisme
NEOECOLOGÍE s. f. ramură a ecologiei care studiază ecosistemele recente. (< fr. néoécologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
neoecologíe (ne-o-) s. f., art. neoecología, g.-d. neoecologíi, art. neoecologíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NEOECOLOGÍE s. f. Ramură a ecologiei care se ocupă cu studiul ecosistemelor recente. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoécologie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)