MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac, a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mắcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. mac-mac). Strig ca rața. – Și hăcăĭesc în nord; în vest măcăn, a -í: rața măcăne (Ĭov. 207).
Sursa: Dicționaru limbii românești
măcăí (a ~) vb., ind. prez. 3 mắcăie, imperf. 3 sg. măcăiá; conj. prez. 3 să mắcăieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită măcăì v. 1. a striga, vorbind de rațe; 2. fam. a trâncăni din gură. [Onomatopee: mac! mac!].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac, a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) mâcâí, mấcâi, vb. IV (pop.) a se bâlbâi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
Forme flexionare:
mâcăi - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, articulat - pentru cuvantul mâcă