MULTIPLICITÁTE s. f. Faptul de a fi în număr mare; mulțime; pluralitate, diversitate. ♦ (Mat.) Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. – Din fr. multiplicité, lat. multiplicitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MULTIPLICITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi multiplu; număr considerabil, mulțime. 2. (Mat.) Faptul că o soluție a unei ecuații este multiplă. ♦ Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. [Cf. fr. multiplicité, lat. multiplicitas].
Sursa: Dicționar de neologisme
MULTIPLICITÁTE s. f. 1. faptul de a fi multiplu; pluralitate. 2. (mat.) faptul că o soluție a unei ecuații este multiplă. ◊ număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. (< fr. multiplicité, lat. multiplicitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*multiplicitáte f. (lat. multiplicitas, -átis). Mare număr: multiplicitatea formelor cristalelor, a legilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
multiplicitáte (-ti-pli-) s. f., g.-d. art. multiplicitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită multiplicitate f. număr considerabil și indefinit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a