MICO- elem. mic(o)-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MIC(O)- / MICET(O)-, -MICÉTE, -MICÍNĂ, -MICÓZĂ elem. „ciupercă”. (< fr. myc/o/-, mycét/o/-, -mycétes, -mucine, – mycose, cf. gr. mykes)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MICO- Element prim de compunere savantă, cu sensul de „ciupercă”, „referitor la ciuperci”. [< fr. myco-, it. mico-, cf. gr. mykes].
Sursa: Dicționar de neologisme
Forme flexionare:
mico - Substantiv feminin, Vocativ, singular - pentru cuvantul mică