SPÓNGIE, spongii, s. f. (Zool.) Burete. – Din lat. spongia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SPÓNGIE s.f. Animal din încrengătura spongierilor, cu corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fire elastice, care trăiește în tufe dese, fixate de stâncile submarine; burete. [Gen. -iei. / < lat. spongia].
Sursa: Dicționar de neologisme
SPÓNGIE1 s. f. animal din încrengătura spongierilor, cu corpul dintr-o rețea compactă de fire elastice, care trăiește în tufe dese, fixate de stâncile submarine; burete. (< lat. spongia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
-SPONGÍE2 elem. spongio-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme
spóngie (-gi-e) s. f., art. spóngia (-gi-a), g.-d. art. spóngiei; pl. spóngii, art. spóngiile (-gi-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *spóngie f. (lat. spongia, d. vgr. spongia). Zool. Burete de șters. Animalu care conține acest burete. – Spongiile-s o substanță ușoară și poroasă care provine dintr’un celenterat marin. Din cauza proprietățiĭ lor de a suge apa, se întrebuințează la spălat și la șters maĭ ales tablele la școală supt numele de burețĭ. Ele cresc în mare pe coastele Siriiĭ, Greciiĭ, Algeriiĭ și în Adriatica, de unde o scot cufundătoriĭ, care, legațĭ de niște funiĭ și ajutațĭ de o greutate, se lasă răpede la o adîncime de 10-16 metrĭ și o zmulg, ĭar ceĭ de afară îĭ trag îndată la suprafață. Astăzĭ se fac burețĭ artificial de gumă de șters tabla orĭ de spălat la baĭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SPONGÍE, spongii, s. f. (Zool.) Burete. – Din lat. spongia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)