MERÍNG / MERÉNG s.n. prăjitură fină preparată din zahăr și albuș de ou. (< fr. meringue)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MERÍNG, meringi, s. m. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă în foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă. [Var.: meréng s. m.] – Din fr. meringue.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MERÍNG s.n. Compoziție de cofetărie, spumoasă sau crocantă, realizată prin încorporarea zahărului în albuș de ou bătut; se folosește ca atare, ca o spumă, în lapte de pasăre, la acoperirea tartelor, pentru a da consistență cremelor și înghețatelor etc., iar prin coacere se realizează blaturi sau coji dulci și crocante, de diferite forme. [var. mereng; sin. bezea.] – Din fr. meringue, it. meringa.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ
MÉRING s.n. Prăjitură fină, preparată din zahăr și albuș de ou. [Var. mereng s.m. / < fr. meringue].
Sursa: Dicționar de neologisme
MERÍNG s. m. v. mereng.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) MERÍNG / MERÉNG s.n. prăjitură fină preparată din zahăr și albuș de ou. (< fr. meringue)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MERÍNG, meringi, s. m. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă în foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă. [Var.: meréng s. m.] – Din fr. meringue.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MERÍNG s.n. Compoziție de cofetărie, spumoasă sau crocantă, realizată prin încorporarea zahărului în albuș de ou bătut; se folosește ca atare, ca o spumă, în lapte de pasăre, la acoperirea tartelor, pentru a da consistență cremelor și înghețatelor etc., iar prin coacere se realizează blaturi sau coji dulci și crocante, de diferite forme. [var. mereng; sin. bezea.] – Din fr. meringue, it. meringa.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ
MÉRING s.n. Prăjitură fină, preparată din zahăr și albuș de ou. [Var. mereng s.m. / < fr. meringue].
Sursa: Dicționar de neologisme
MERÍNG s. m. v. mereng.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)