MAGNETOÓPTICĂ s.f. Parte a opticii care studiază efectele câmpului magnetic asupra fenomenelor optice. [Pron. -to-op-, gen. -cii. / < fr. magnétooptique].
Sursa: Dicționar de neologisme
MAGNETOÓPTICĂ s. f. 1. Capitol al fizicii care studiază fenomenele produse în interacțiunea undelor electromagnetice luminoase cu câmpurile magnetice. [Pr.: -to-op-] – Din fr. magnéto-optique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
magnetoóptică s. f., g.-d. art. magnetoópticiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Forme flexionare:
magnetooptica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul magnetooptic
magnetooptică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul magnetooptic