MAGNETOÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la magnetooptică. II. s. f. parte a opticii care studiază efectele câmpului magnetic asupra fenomenelor optice. (< fr. magnéto- optique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MAGNETOÓPTIC, -Ă, magnetooptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Capitol al fizicii care studiază fenomenele produse în interacțiunea undelor electromagnetice luminoase cu câmpurile magnetice. 2. Adj. De magnetooptică (1). [Pr.: -to-op-] – Din fr. magnéto-optique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MAGNETOÓPTIC, -Ă, magnetooptici, -ce, adj. 2. De magnetooptică (1). [Pr.: -to-op-] – Din fr. magnéto-optique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) MAGNETOÓPTIC, -Ă, magnetooptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Capitol al fizicii care studiază fenomenele produse în interacțiunea undelor electromagnetice luminoase cu câmpurile magnetice. 2. Adj. De magnetooptică (1). [Pr.: -to-op-] – Din fr. magnéto-optique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)