MAGAOÁIE s. f. v. măgăoaie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a magaoáĭe f., pl. oĭ (cp. cu măgăĭață și măgădăŭ). Vest. Matahală, persoană butucănoasă și greoaĭe. Olt. (măgăoaĭe și măgăoană, pl. e). Mogîldan, momîĭe, sperietoare de păsărĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
MAGAOÁIE s. f. v. măgăoaie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) MĂGĂOÁIE, măgăoi, s. f. (Pop.) 1. Sperietoare de păsări. 2. Ființă imaginară enormă (și urâtă); matahală, namilă. 3. Fig. Sirenă (de semnalizare). [Var.: magaoáie s. f.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a măgăoaie, măgăoi s. f. 1. obiect supradimensionat. 2. (rar) persoană înaltă și corpolentă. 3. (deț.) difuzor.Sursa: Dicționar de argou al limbii române măgăoáĭe și măgăoánă, V. magaoaĭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!măgăoáie (pop.) s. f., art. măgăoáia, g.-d. art. măgăóii; pl. măgăói, art. măgăóile (-o-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
MĂGĂOÁIE, măgăoi, s. f. (Pop.) 1. Sperietoare de păsări. 2. Ființă imaginară enormă (și urâtă); matahală, namilă. 3. Fig. Sirenă (de semnalizare). [Var.: magaoáie s. f.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)