MADEÁ, madele, s. f. 1. (Înv.) Problemă, chestiune, afacere. 2. (Reg.) Fel, sort, categorie. ♦ Fig. Om neserios, om fără caracter. – Din tc. madde.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a madeá (madéle), s. f. – Problemă, chestiune. – Mr. made, megl. măde. Tc. madde (Roesler 598; Șeineanu, III, 74). Sec. XVIII, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român
madeá f., pl. ele (turc. ar. madde). Vechĭ. Materie, subĭect, chestiune. Azĭ. Mold. Fam. Fel, specie, tipar, tip: ce madea de om e acesta? Vest. Calitate rea (cusur): avea doŭă madele: era leneșă și rea (Panf. Mit. Pop. I, 123).
Sursa: Dicționaru limbii românești
madeá (înv., reg.) s. f., art. madeáua, g.-d. art. madélei; pl. madéle, art. madéleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită madeà f. pricină, chestiune: pentru volnicii și alte madele FIL. [Turc. MADDÉ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MADEÁ, madele, s. f. 1. (Înv.) Problemă, chestiune, afacere. 2. (Reg.) Fel, sort, categorie. ♦ Fig. Om neserios, om fără caracter. – Din tc. madde.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)