Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele terasa:

TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



TERASÁ vb. I. tr. A executa terasamente, a consolida (cu pământ). [< fr. terrasser].
Sursa: Dicționar de neologisme

TERASÁ vb. tr. a executa terasamente, a consolida (cu pământ). (< fr. terrasser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TERÁSĂ1, terase, s. f. 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement). ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini. ♦ Porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori. 2. Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare. – Din fr. terrasse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TERÁSĂ2 s. f. v. teraz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TERÁSĂ s.f. 1. Construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), folosită pentru odihnă etc. ♦ Platformă (care ține loc de acoperiș plan) deasupra unei case. 2. (Geol.) Sistem de suprafețe plane, în formă de trepte, situate în lungul cursului unui râu, al malurilor mării etc. ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (de obicei în parcuri și în grădini), care folosește ca loc de plimbare. [< fr. terrasse].
Sursa: Dicționar de neologisme

TERÁSĂ s. f. 1. construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), pentru odihnă etc. ◊ platformă (acoperiș plan) deasupra unei case. 2. sistem de suprafețe plane, în trepte, situate în lungul cursului unui râu, la malul mării etc. ◊ suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (în parcuri sau grădini), ca loc de plimbare. ◊ porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant unde sunt așezate mese pentru consumatori. (< fr. terrasse, germ. Terrasse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

terásă (-se), s. f.1. Taluz, platformă. – 2. Balcon, pridvor, foișor. – Mr. tărață. Fr. terrase, în mr. din it. terrazza, cf. ngr. τεράτσα.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*terásă f., pl. e (fr. terrasse, d. terre, pămînt). Înălțătură de pămînt, platformă, prispă lată pavată saŭ pardosită de așezat mese, scaune ș. a. Acoperemînt [!] plan făcut la o casă așa în cît [!] să se poată așeza mese și scaune (ca´n țările calde). Teren natural înălțat și plan. – Și terață (it. terrazza). V. așezătură, podiș, grindiș, verandă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

terásă s. f., g.-d. art. terásei; pl. teráse
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

terasă f. 1. înălțătură de pământ sprijinită în genere de o zidărie; 2. acoperiș plan la o casă: terasele sunt foarte comune în țările calde; 3. lucrare de zidărie în formă de galerie descoperită (= fr. terrasse).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TERÁSĂ1, terase, s. f. 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement). ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridieătură de teren, în parcuri sau în grădini. ♦ Porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori. 2. Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare. – Din fr. terrasse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TERÁSĂ2 s. f. v. teraz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)