Lucina, în mitologia romană, zeiță care ocrotea nașterile și pe noii născuți. Grecii o numeau Ilithyia (v. și Ilithyia).
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman
LUCINA, vârf în NNE Obcinei Mestecăniș, constituind alt. max. a acesteia (1.588 m). La poalele sale se află o turbărie (tinovul Găina), declarată rezervație naturală, care adăpostește relicte glaciare, printre care mesteacănul pitic (Betula nana).Sursa: Dicționar enciclopedic
Lucina f. Mit. zeița romană care prezida la nașterea copiilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Lucina, în mitologia romană, zeiță care ocrotea nașterile și pe noii născuți. Grecii o numeau Ilithyia (v. și Ilithyia).
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman
LUCINA, vârf în NNE Obcinei Mestecăniș, constituind alt. max. a acesteia (1.588 m). La poalele sale se află o turbărie (tinovul Găina), declarată rezervație naturală, care adăpostește relicte glaciare, printre care mesteacănul pitic (Betula nana).Sursa: Dicționar enciclopedic Lucina f. Mit. zeița romană care prezida la nașterea copiilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
lucínă (lucíne), s. f. – Izlaz, imaș, pășune. Rut., ceh. lučina (Berneker 739; Drăganu, RF, II, 77. În Bucov. Der. din bg. luč (Conev 41) pare mai puțin probabilă.Sursa: Dicționarul etimologic român
lucínă f., pl. ĭ și e (ceh. lučina, pajiște. V. lîncotă, prelucă. Bern. 1, 739). Nord. Pajiște: Pe cel deal, pe cea lucină. Crește-o floare de sulcină (Neam. Rom. Pop. 4, 348). V. costină.
Sursa: Dicționaru limbii românești