LEGISLAȚIÚNE s.f. v. legislație.
Sursa: Dicționar de neologisme
*legislațiúne f. (lat. legislátio, -ónis). Dreptu de a face legĭ (Rar). Legile uneĭ țărĭ: legislațiunea Româniiĭ. Știința legilor: curs de legislațiune. – Și -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
legislați(un)e f. 1. dreptul de a face legi; 2. totalitatea legilor; 3. știința legilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a