JAC1, jacuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Scris și: jack. – Pr. și: geac] – Din fr., engl. jack.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a JAC2, jacuri, s. n. v. jaf.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
JAC [GEAC] s. n. 1. dispozitiv în centralele telefonice care permite, prin intermediul unei fișe, stabilirea legăturii între două linii. 2. dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane sau casetofoane. (< fr., engl. jack)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
JAC s.n. (Tehn.) Piesă de legătură la care se leagă firele unui circuit electric pe un singur ax, folosită în centralele telefonice. [Pl. -curi. / < fr. jack, cf. engl. jack-knife].
Sursa: Dicționar de neologisme
jac n., pl. urĭ (po. žak, jaf, d. mgerm. sack, sac [sackmann, servitor de armată, jăfuitor, de unde ung. zsákmány, jaf, it. saccomanno], d. lat. saccus, sac, de unde și it. sacco, sac, jaf, fr. sac. V. sac, jacă, jăcmănesc). Est. Rar azĭ. Jaf.
Sursa: Dicționaru limbii românești
jac n. Mold. jaf: țaraĭ în jac! AL. [Pol. JAK].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
JAC1 s. n. v. jack1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
JAC2 s. n. v. jaf.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)