vac, vácuri, s.n. (înv.) veac.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
VAC s. n. v. veac.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
vac, -uri, s.n. – (înv.) 1. Timp, perioadă, epocă, veac. 2. Existență, viață, trai: „Eu îți dau pită de grâu și sare, tu îmi dai leac și vac la cutare” (Bârlea 1924 II: 382); „Dă-i, Doamne, leac până-n vac” (Bilțiu 1990: 284; Lăpuș). – Din sl. věkǔ (Cihac cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
vac, V. veac.
Sursa: Dicționaru limbii românești
vac n. V. veac: spun bătrânii de când vacul PANN; trăiră vac de om nesupărați ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a