IOD1 s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, întrebuințat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IOD2 s. n. (Fon.; rar) Semivocala i, numită și „i consonantic”, notată de obicei în diverse alfabete fonetice cu y, j sau í; iot. – Din fr. yod.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
IOD3(O)- elem. „iod1”. (< fr. iod/o/-, cf. gr. iodes, violet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IOD2 s. n. numele semivocalei i; iot. (< fr. yod)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IOD1 s. n. element chimic solid din grupa halogenilor, negru-violet, foarte volatil și ușor solubil în alcool, antiseptic și dezinfectant extern. (< fr. iode)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IOD1 s.n. Element chimic solid din grupa halogenilor, negru-violet, foarte volatil și ușor solubil în alcool. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită ca antiseptic și ca dezinfectant extern. [Pron. iod. / < fr. iode].
Sursa: Dicționar de neologisme
IOD2 s.n. (Fon.; rar) Iot. [< fr. yod].
Sursa: Dicționar de neologisme
IOD1 (‹ fr. {i}; {s} gr. iodes „violet”) s. n. Element chimic (J sau I, nr. at. 53, m. at. 126,904, p. t. 114,5ºC, p. f. 184,35ºC), din familia halogenilor. În stare solidă formează cristale negre; prin încălzire sublimează, formând vapori de culoare violetă. Funcționează în combinații în stările de valență 1, 3, 5 și 7. Se obține din iodați, prin reducere cu dioxid de sulf sau din ioduri, prin tratare cu clor. Este întrebuințat în medicină ca dezinfectant, sub formă de soluție alcoolică 10%, denumită tinctură de i. Este un element constitutiv al glandei tiroide, absența lui provocând cretinismul și gușa. A fost descoperit de chimistul francez B. Courtois în 1811. ◊ I. radioactiv = izotopul i. cu masa 131, obținut prin bombardarea telurului. Se întrebuințează pentru urmărirea mecanismului unor reacții chimice, iar în medicină pentru studiul și tratamentul unor boli ale tiroidei.Sursa: Dicționar enciclopedic *ĭod n. (vgr. iódes, violet, brun, d. íon, viorică). Chim. Un corp simplu monovalent solid cenușiu albăstruĭ cristalizat în foĭ saŭ lame opace, cu luciŭ semimetalic. Se topește la 113°,6 și ferbe [!] la 200, dînd vaporĭ violețĭ cu densitatea de 8,7. Greutatea atomică: 127. A fost găsit de Courtois la 1811 în cenușile algelor marine numite varech și a fost studiat adînc de Gay-Lussac și de Davy. Maĭ există în planta marină fucus și în ficatu peșteluĭ gádus mórrhua. E uzitat în medicină și fotografie. El albăstrește scrobeala.
Sursa: Dicționaru limbii românești
IOD2 V. iot.
Sursa: Dicționar enciclopedic
iod (element chimic) s. n.; simb. ISursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită iod n. corp simplu de un cenușiu albăstruiu, răspândește Ia căldură aburi violenți: tinctură de iod.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
IOD2 s. n. (Fon.; rar) Iot. – Din fr. yod.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) IOD1 s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, utilizat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)