INDIGENÁT, indigenate, s. n. (Înv.) Dreptul de încetățenire într-un stat; naturalizare, împământenire. ♦ Calitatea a ceea ce este indigen. – Din fr. indigénat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INDIGENÁT s. n. 1. calitatea de a fi indigen. 2. dreptul de cetățenie într-un stat; împământenire, naturalizare. (< fr. indigénat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INDIGENÁT s.n. 1. Calitatea de a fi indigen. 2. Dreptul de cetățenie într-un stat; împământenire, naturalizare. [Pl. -te, -turi. / < fr. indigénat].
Sursa: Dicționar de neologisme
INDIGENÁT, -Ă, indigenați, -te, adj. v. INDIGENA. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
*indigenát n., pl. e (fr. indigénat). Calitatea de indigen, împămîntenire, naturalizare: a-ĭ acorda unuĭ străin indigenatu.
Sursa: Dicționaru limbii românești
indigenát (înv.) s. n., pl. indigenáteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită indigenat n. 1. calitatea de indigen; 2. împământenire.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INDIGENÁT, indigenate, s. n. (Înv.) Dreptul de încetățenire într-un stat; naturalizare, împământenire. ♦ Calitatea a ceea ce este indigen. – Din fr. indigénat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) INDIGENÁT, indigenate, s. n. (Înv.) Dreptul de încetățenire într-un stat; naturalizare, împământenire. ♦ Calitatea a ceea ce este indigen. – Din fr. indigénat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INDIGENÁT s. n. 1. calitatea de a fi indigen. 2. dreptul de cetățenie într-un stat; împământenire, naturalizare. (< fr. indigénat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INDIGENÁT s.n. 1. Calitatea de a fi indigen. 2. Dreptul de cetățenie într-un stat; împământenire, naturalizare. [Pl. -te, -turi. / < fr. indigénat].
Sursa: Dicționar de neologisme
INDIGENÁT, -Ă, indigenați, -te, adj. v. INDIGENA. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
*indigenát n., pl. e (fr. indigénat). Calitatea de indigen, împămîntenire, naturalizare: a-ĭ acorda unuĭ străin indigenatu.
Sursa: Dicționaru limbii românești
indigenát (înv.) s. n., pl. indigenáteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
indigenat n. 1. calitatea de indigen; 2. împământenire.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INDIGENÁT, indigenate, s. n. (Înv.) Dreptul de încetățenire într-un stat; naturalizare, împământenire. ♦ Calitatea a ceea ce este indigen. – Din fr. indigénat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
indigenat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul indigena