ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care aparține alveolelor dentare, referitor la alveole. ◊ Consoană alveolară (și substantivat, f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéolaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ALVEOLÁR, -Ă adj. referitor la alveole; cu alveole. ◊ (despre un fenomen) articulat la nivelul alveolelor dinților superiori. (< fr. alvéolaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ALVEOLÁR, -Ă adj. Referitor la alveole, cu alveole. ◊ Consoană alveolară (și s.f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. [Cf. fr. alvéolaire].
Sursa: Dicționar de neologisme
ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care e în legătură cu alveolele dentare. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Fr. alvéolaire.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *alveolár, -ă adj. (d. alveolă; fr. alvéolaire). În formă de alveolă. Așezat la alveole: nervĭ alveolarĭ, abces alveolar (abubă).
Sursa: Dicționaru limbii românești
alveolár (-ve-o-) adj. m., pl. alveolári; f. alveoláră, pl. alveoláreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită alveolar a. ce ține de alveole.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care aparține alveolelor dentare, referitor la alveole. ◊ Consoană alveolară (și substantivat, f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéolaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)