huzár, V. husar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
huzăr, huzări, s.m. (reg.) butuc gros la un capăt (partea dinspre rădăcină); partea unui snop de la legătoare în jos.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
húzăr (húzări), s. m. – (Bucov.) Parte de jos a trunchiului unui copac, ciot. Rut. huzer (DAR).Sursa: Dicționarul etimologic român