HOLOGRAFÍE, holografii, s. f. Procedeu de înregistrare a imaginii spațiale a unui obiect, care folosește lumina laserului atât pentru înregistrarea, cât și pentru privirea hologramei. – Din fr. holographie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HOLOGRAFÍE s. f. procedeu de luat imagini în relief prin iluminarea obiectelor în lumina laserului. (< fr. holographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HOLOGRAFÍE s.f. Procedeu de luat imagini în relief prin utilizarea razei unui laser. [Gen. -iei. / < fr. holographie].
Sursa: Dicționar de neologisme
HOLOGRAFÍE (‹ fr. {i}; {s} holo- + gr. graphein „a scrie”) s. f. Metodă de înregistrare și reproducere a câmpurilor ondulatorii, bazată pe fenomenul de interferență a undelor. Inventată (1948) de fizicianul Dennis Gábor. Prin interferența undelor se obține o imagine exactă a obiectului dat, care, fiind fixat pe o suprafață fotosensibilă, constituie o hologramă.Sursa: Dicționar enciclopedic holografíe (-lo-gra-) s. f., art. holografía, g.-d. art. holografíei; pl. holografíiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HOLOGRAFÍE, holografii, s. f. Procedeu de înregistrare a imaginii spațiale a unui obiect, care folosește lumina laserului atât pentru înregistrarea, cât și pentru privirea hologramei. – Din fr. holographie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)