PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PATRULÁ vb. I. intr. A merge în patrulă; a supraveghea ordinea; a face o recunoaștere. [< patrulă, cf. fr. patrouiller].
Sursa: Dicționar de neologisme
PATRULÁ vb. intr. a îndeplini misiunea de patrulă (1). (după fr. patrouiller)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. p a tr o u i l l e r.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare. de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PATRÚLĂ s.f. Mic detașament militar însărcinat cu recunoașterea terenului, a pozițiilor, a mișcărilor ianmicului etc. sau cu supravegherea ordinii. ♦ Formație de zbor compusă din trei-patru avioane de luptă. [Cf. germ. Patrouille, rus. patrul, fr. patrouille].
Sursa: Dicționar de neologisme
PATRÚLĂ s. f. 1. mic detașament militar însărcinat cu recunoașterea terenului, a pozițiilor, a mișcărilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii; navă, avion cu misiune de supraveghere. 2. formație de zbor din trei-patru avioane de luptă. (< germ. Patrulle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
patrúlă (patrúle), s. f. – Grup de militari care fac de pază sau cercetează. – Var. înv. patrolă. Fr. patrouille, prin intermediul germ. Patrulle, pol. patrol; rus. patrulj. – Der. patrula, vb. (despre militari, a merge în misiune).Sursa: Dicționarul etimologic român *patrúlă f., pl. e (fr. patrouille, d. patrouiller, a patrula; it. pattuglia). Arm. Detașament de cîțĭ-va soldațĭ trimeșĭ [!] ca să menție liniștea în timp de pace saŭ să cerceteze terenu și să spioneze în timp de războĭ. – În Ban. Trans. și patrólă pl. e și -ól, pl. oale (pol. patrol, rus. patrúlĭ, germ. patrulle); în Mold. sud. și patraúlă (după caraulă).
Sursa: Dicționaru limbii românești
patrúlă (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrúlei; pl. patrúleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită patrulă f. 1. raită de noapte ce soldații fac într´un oraș; 2. detașament care face patrulă. [Rus. (din fr. patrouille)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare, de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)