gâfăì v. a respirà cu greu, a suflà tare și des. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
gafai - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana I, singular - pentru cuvantul gafa
gafai - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul gafa