gură-cască s. m., s. f. persoană distrată / uitucă.Sursa: Dicționar de argou al limbii române gură-cáscă și (maĭ rar) cască-gúră m., gen. al luĭ. Fam. Prost, bleg. – Se poate zice și o gură-cască (despre o femeĭe).
Sursa: Dicționaru limbii românești
gură-cască m. V. cască-gură.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a