galamoz, galamozuri s. n. anticoncepțional.Sursa: Dicționar de argou al limbii române GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Boț, cocoloș, bulz (dintr-un material solid). [Var.: golomóz s. n.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne [!] ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlomoz, sîrb. glomot, gomot ș. a. V. glămujdesc, hălămujdie, hărmălaĭe, zgomot, gălăgie și cp. cu gălămoz 1). Hălămujdie, hărmălaĭe, învălmășeală, zăhăĭală, dezordine.
Sursa: Dicționaru limbii românești
gălămóz1/golomóz1 (plantă) (reg.) s. m., pl. gălămóji/ golomójiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gălămóz2/golomóz2 (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoáze/ golomoázeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gălămoz n. Mold. arababură: ce blestemăție și gălămoz era în casă CR. [Cf. golomoț].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Cocoloș, boț (dintr-un material solid). [Var.: golomóz s. n. ] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Boț, cocoloș, bulz (dintr-un material solid). [Var.: golomóz s. n.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a 1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne [!] ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlomoz, sîrb. glomot, gomot ș. a. V. glămujdesc, hălămujdie, hărmălaĭe, zgomot, gălăgie și cp. cu gălămoz 1). Hălămujdie, hărmălaĭe, învălmășeală, zăhăĭală, dezordine.
Sursa: Dicționaru limbii românești
gălămóz1/golomóz1 (plantă) (reg.) s. m., pl. gălămóji/ golomójiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gălămóz2/golomóz2 (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoáze/ golomoázeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gălămoz n. Mold. arababură: ce blestemăție și gălămoz era în casă CR. [Cf. golomoț].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Cocoloș, boț (dintr-un material solid). [Var.: golomóz s. n. ] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)