FUNCȚIONÁ, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, a se afla în stare de funcționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionner (după funcție).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FUNCȚIONÁ vb. intr. a-și exercita funcția, rolul; a fi în stare de activitate. (< fr. fonctionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FUNCȚIONÁ vb. I. intr. A-și exercita funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, în stare de funcționare. [Pron. -ți-o-. / < fr. fonctionner].
Sursa: Dicționar de neologisme
funcționá (a ~) (func-ți-o-) vb., ind. prez. 3 funcționeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită funcționà v. a-și împlini funcțiunea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FUNCȚIONÁ, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, a se afla în stare de funcționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionner (după funcție).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)