FUDULÍ, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna. ♦ A deveni fudul, îngâmfat. – Din fudul.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a !fudulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fuduléște, imperf. 3 sg. se fuduleá; conj. prez. 3 să se fuduleáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
fudulì v. a se făli, a face paradă cu ceva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FUDULÍ, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna. ♦ A deveni fudul, îngâmfat. – Din fudul.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
fuduli - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul fudul
fuduli - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul fudul