Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele fudul:

FUDÚL, -Ă, fuduli, -e, adj. Îngâmfat, mândru, încrezut, arogant. ◊ Expr. (Glumeț) Fudul de-o ureche = surd. – Din tc. fodul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


fudúl (fudúlă), adj. – Orgolios, mîndru, trufaș, încrezut. – Mr., megl. fudul. Tc. fodul (Șeineanu, II, 175; Lokotsch 613), cf. ngr. φουντούλης, alb. fodulj, bg. fudulin, sb. fodul, v. esp. fodolí (Eguilaz 399). – Der. fuduli, vb. refl. (a se mîndri, a se făli); fudulie, s. f. (orgoliu, mîndrie, îngîmfare; testicul de berbec); fudulache, s. m. (zăpăcit, aiurit). – Prin rom. se explică rut. fuduljia, fudelnyi și fudulyty sja (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 408; Berneker 282).
Sursa: Dicționarul etimologic român

fudúl, -ă adj., pl. m. și ulĭ (turc. fudul și fodul, arogant, d. ar. fudhul, care e prea mult; bg. fudul, sîrb. fodul). Mîndru de lucrurĭ zădarnice: calicu îmbrăcat e fudul. Fig. Iron. Surd: om fudul de o ureche. – Și fodul (sud).
Sursa: Dicționaru limbii românești

fudúl adj. m., pl. fudúli; f. fudúlă, pl. fudúle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fudul a. 1. foarte mândru și desprețuitor de alții: boierul nu-i fudul ca alții AL.; 2. fanfaron, fulău: eu am omorît pe smei, zise țiganul fudul ISP. [Turc. FUDUL, lit. covârșitor, care întrece (în bine sau în rău)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FUDÚL, -Ă, fuduli, -e, adj. Îngâmfat, mândru, încrezut, arogant. ◊ Expr. (Glumeț) Fudul de-o ureche = surd. – Din tc. fodul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)