fert, feártă adj. Est. Care a clocotit la foc: lapte fert [!]. Care a stat în apă clocotită: carne feartă, pește fert, oŭă ferte. Fig. Slăbit, stors de puterĭ, alterat: par´că era fert de rușine. A o face feartă, a strica treaba, a nu reuși. – În vest fĭert, fĭartă, pl. f. fĭerte.
Sursa: Dicționaru limbii românești