ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Persoană care, practicând un cult, ține de o anumită parohie. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a enoriáș m. (d. enorie cu sufixu aș). Poporan, parohian, locuitor de enorie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
enoriáș (-ri-aș) s. m., pl. enoriáșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită enoriaș m. locuitorul unei enorii.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Membru al unei parohii. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș,Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)