DIFORMITÁTE, diformități, s. f. Faptul de a fi diform, caracterul a ceea ce este diform; ceea ce face ca cineva sau ceva să fie diform; urâțenie, sluțenie. – Din fr. difformité, lat. difformitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DIFORMITÁTE s. f. abatere de la aspectul și proporțiile normale; viciu de conformație; defect. (p. ext.) urâțenie. (< fr. difformité, lat. difformitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DIFORMITÁTE s.f. Viciu de conformație; defect; (p. ext.) Urâțenie. [Cf. fr. difformité, lat. difformitas].
Sursa: Dicționar de neologisme
* diformitáte f. (fr. difformité, mlat. difformitas, clasic deformitas). Uricĭune, lipsă de formă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
diformitáte s. f., g.-d. art. diformitắții; pl. diformitắțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită diformitate f. vițiu de conformațiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DIFORMITÁTE, difomități, s. f. Deviere, abatere de la forma normală; p. ext. urâțenie, sluțenie. – Din fr. difformité, lat. difformitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)