DIFIDÉNȚĂ s. f. neîncredere. (< lat. diffidentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DIFIDÉNȚĂ s.f. Neîncredere, lipsă de încredere. [< lat. diffidentia, cf. it. diffidenza].
Sursa: Dicționar de neologisme
Forme flexionare:
difidentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul difident
difidenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul difident