DEXTERITÁTE, (2) dexterități, s. f. 1. Abilitate, dibăcie, îndemânare (fizică). 2. (Ieșit din uz) Obiect de învățământ (desen, muzică, caligrafie, gimnastică, gospodărie, lucru de mână) având drept scop să dezvolte însușirile artistice și îndemânarea practică a elevilor. – Din fr. dextérité, lat. dexteritas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEXTERITÁTE s. f. 1. dibăcie, îndemânare, abilitate. 2. (în trecut) fiecare dintre disciplinele de învățământ considerate de mai mică importanță (muzica, desenul etc.). (< fr. dextérité, lat. dexteritas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DEXTERITÁTE s.f. Dibăcie, îndemânare, abilitate. ♦ (În trecut) Fiecare dintre disciplinele de învățământ considerate de mai mică importanță (muzica, desenul etc.). [Cf. fr. dextérité, lat. dexteritas].
Sursa: Dicționar de neologisme
* dexteritáte f. (lat. dextéritas, -átis, d. dexter, drept, îndemănatic). Îndemănare, abilitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dexteritáte s. f., g.-d. art. dexteritắții; (obiecte de învățământ) (înv.) pl. dexteritắțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dexteritate f. îndemânare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DEXTERITÁTE, (2) dexterități, s. f. 1. Abilitate, dibăcie, îndemânare (fizică). 2. (Ieșit din uz) Obiect de învățământ (desen, muzică, caligrafie, gimnastică, gospodărie, lucra de mână) având drept scop să dezvolte însușirile artistice și îndemânarea practică a elevilor. – Din fr. dextérité, lat. dexteritas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)