DACIÁN, -Ă, dacieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode și mamifere, precum și printr-un complex de nisipuri, argile, gresii etc., conținând zăcăminte bogate de petrol și de lignit. 2. Adj. Care aparține dacianului (1), privitor la dacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. dacien.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DACIÁN, -Ă adj., s. n. (din) al treilea etaj al pliocenului din estul Europei. (< fr. dacien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DACIÁN s.n. Al treilea etaj al pliocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. dacien].
Sursa: Dicționar de neologisme
DACIAN, al treilea etaj al Pliocenului din SE Europei (Bazinul Dacic), caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode și mamifere; petrografic este reprezentat prin nisipuri cu intercalații de gresii, marne și pietrișuri. În D. s-au produs erupții de lave acide (M-ții Căliman) și de lave bazice (M-ții Harghita); D. din zona precarpatică prezintă zăcăminte de lignit, petrol, gaze naturale, diatomit și asfalt.Sursa: Dicționar enciclopedic DACIAN, lon (1911-1981, n. Saschiz, jud. Mureș), tenor român. Cultură vocală și aptitudini scenice afirmate în repertoriul de operetă românesc („Lăsați-mă să cânt“, „Ana Lugojana“) și universal („Vânzătorul de păsări“, „My Fair Lady“).Sursa: Dicționar enciclopedic dacián1 (-ci-an) adj. m., pl. daciéni (-ci-eni); f. daciánă, pl. daciéneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dacián2 (-ci-an) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
DACIÁN, -Ă, dacieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode și mamifere, precum și prin nisipuri cu intercalații de gresii, marne și pietrișuri, conținând zăcăminte bogate de petrol și de lignit. 2. Adj. Care aparține dacianului (1), privitor la dacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. dacien.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)