căíre f. Rar. Căință.
Sursa: Dicționaru limbii românești
căire f. 1. fapta de a se căi; 2. căință: ades în cupa plină se ascunde o căire Al.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
căire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul căi