pufár, pufáruri, s.n. (reg.) 1. nisip foarte fin. 2. zăpadă măruntă, prăfuită.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
pufár n., pl. urĭ (d. puf). Ĭașĭ. Nisip foarte fin care nu e bun la zidit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
PÚFĂR, pufere, s. n. Rondelă de cauciuc, material plastic etc., pe care se sprijină unele aparate pentru a preveni alunecarea lor. – Din germ. Puffer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PÚFĂR, pufere, s. n. Rondelă de cauciuc, material plastic etc., pe care se sprijină unele aparate pentru a preveni alunecarea lor. – Din germ. Puffer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)