CUTIOÁRĂ, cutioare, s. f. Cutiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Cutie + suf. -ioară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cutioáră și -úță f., pl. e. Dim. d. cutie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cutioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. cutioárei; pl. cutioáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CUTIOÁRĂ, cutioare, s. f. Cutiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Cutie + suf. -ioară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)