CUCÚȚ, cucuți, s. m. (Reg.) Cuculeț. – Cuc + suf. -uț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cucúț și -éz, V. cocoț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cucúț s. m., pl. cucúțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CUCÚȚ, cucuți, s. m. (Reg.) Cuculeț. – Cuc + suf. -uț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)