CRÍLĂ, crile, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți laterale ale unui năvod. 2. (Reg.).Cârd, droaie de copii sau de oameni. – Din sl. krilo „aripă”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a crílă (críle), s. f. – 1. Matcă de năvod. – 2. Bandă, grup, ceată. – 3. Grup de hăitași. Sl. krilo „aripă” (Cihac, II, 83; Conev 81), cf. sb., cr. krilo. – Der. încrilui, vb. (a uni cele două capete ale unui năvod).Sursa: Dicționarul etimologic român
crílă f., pl. e (vsl. bg. sîrb. krilo, aripă. Cp. cu lat. ala, „aripă” și „escadron”. V. cîrlacĭ, cîrlan). Munt. Mold. Cîrd, ceată: crile de oamenĭ (rev. I. Crg., 8, 220), crile comandate de vechilĭ (CL. 1911, 227), Jidaniĭ se duceaŭ crilă la havră. Bătaĭe, hurc, zgornire a vînatuluĭ. – În Trans. cu crila, cu ghĭotura. În Olt. și grilă (rev. I. Crg. 2, 347). V. areapă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
crílă s. f., g.-d. art. crílei; pl. críleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CRÍLĂ, crile, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți laterale ale unui năvod. 2. (Reg.) Cârd, droaie de copii sau de oameni. – Din sl. krilo „aripă”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)